Trezirea

…si nasu-n perna, inapoi, la loc comanda! Cam asa as putea descrie modul in care ne trezim, eu si Dana, in fiecare zi in care trebuie sa mergem la servici. Dar nu este o descriere completa! Nu, nu nuuu! Fiinca exista un element foarte important, crucial as zice: Sushy! Da, exact, patrupeda cea turbata. Aceasta, moarta de foame in fiecare dimineata, cum ne simte ca ne miscam incepe atacul: vine si se freaca de mana mea care atarna peste marginea patului, toarce la fel de lin ca un tun, isi ascute ghearele in tapiteria patului de la capul nostru si se aude fix in varful creierului, se urca pe mine (deh, eu sunt la margine) si se aseaza pe pieptul meu (si nu va imaginati ca este vreo sclifosita de 500 de grame, noooo) si se uita la mine ceva gen: „auzi, nesimtito, da’ tu nu te mai scoli odata sa ma hranesti? Poate nu cantaresc destul incat sa te sufoc si sa te trezesti in chinuri, vanata la fata, etc, dar numai sa te trezesti odata si sa-mi dai de mancare!” Eu ma intorc cu fata spre Dana si-o dau jos, intre noi doua. Sushy, oportunista innascuta, se arunca pe Dana, care n-are grija mea fata de sensibilitatile lui Sushy si-o arunca catre mine. Si-asa incepe un joc de ping-pong intre mine si Dana cu Sushy pe post de minge. La un moment dat, asta sare din pat se aseaza foarte linistita langa pat si ingusteaza ochii la noi: fir-ati ale naibii de somnoroase! Da treziti-va odata!” Daca si miauna e grav, dar, evident, tot n-o bagam in seama!

Dupa toata polologhia asta (timp in care eu imi verific si telefonul sa vad cat e ceasul) la 7.15 zic „tre’ sa ma scol” si pana la 7.16 reusesc isprava, sunt in capul oaselor! De mentionat ca telefonul meu suna la 7.01. Pana la 7.16 trebuie sa reusesc sa-mi dezlipesc pleoapele una de alta, ca tare se mai iubesc in timpul noptii. Cu ajunsul la baie e alta problema: pana ajung sa ma spal pe dinti se face 7.20. Ati ghicit: dimineata ma misc ca o baba de 101 ani cu artrita! Ma intorc sa ma dau cu crema pe fata: incepe spectacolul Danei. Se ridica in capul oaselor, se uita la mine cu ochii carpiti de somn si zice: Neatza! Apoi pica la loc, ca un bustean retezat. Trec 5 minute, iar se ridica se rostogoleste pe partea mea si-acolo ramane. Eu ma duc in bucatarie sa-mi fac de mancare si-apare Dana: „Neatza! Auzi…mie mi-e somn!” Si-ncepe sa bajbaie dupa cafea! Apoi, cand se simte suficient de in putere ca sa vorbeasca incepe: „Vaca asta de Sushy iar si-a ascutit ghearele la capul meu! Intr-o buna zi am sa ma razbun, o s-o omor”! Si dupa prima gura de cafea, devine zambitoare si vorbareatza! Pana si pe Sushy o tolereaza!

Voi aveti mai mult noroc dimineatza?

P.S. Azi dimineatza, Dana si-a blocat dulapul cu haine cu scaunul, ca sa se asigure ca nu-si mai face Sushy mendrele cu tzoalele ei! Fiinta traumatizata, ce pot sa zic! Faza naspa, e ca Sushy o sa turbeze din cauza asta si are doua reactii posibile: ori face sumo cu scaunul (si invinge, sa fiti siguri de chestia asta) ori ataca biata mea cutie cu sosete si ciorapi! Nu stiu care varianta e mai buna: daca invinge scaunul, o omoara Dana, daca nu imi omoara ea mie sosetele. Si, sincer, mi-e frica de Dana cand e turbata de furie!

Help!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: