Seven pounds

„Seven pounds” este cel mai recent film al lui Will Smith. In ultima vreme, actorul s-a reprofilat pe drame, exceptie facand „Hancock”, aratand o profunzime uimitoare in interpretarea unor personaje ce trebuie sa faca fata consecintelor propriilor greseli sau propriei neputinte.

Seven pounds spune poveste unui barbat chinuit de remuscari pana aproape de disperare din cauza mortii logodnicei lui, survenite in urma unui accident dramatic de care el se face vinovat si care a mai omorat inca alte 6 persoane. Din acel moment, Tim/Ben Thomas (Will Smith) devine dintr-un barbat fericit, aflat pe punctul de a se casatori, o fantoma a celui de alta data, un barbat apasat de propria-i vinovatie! Pentru rascumpararea pacatelor, el decide sa ajute oamenii prin intermediul donarii de organe. Acest plan al lui are insa un sfarsit foarte trist, dat fiind faptul ca el decide sa se sinucida, insa nu oricum, ci lasand bucatele din el altor oameni, pentru a simti c-a facut in viata si ceva bun care sa contrabalanseze odiosul accident!

Pe parcursul filmului, el este ingerul pazitor al unei femei, Emily Posa (Rosario Dawson), care sufera de un defect congenital al inimii si are o grupa de sange foarte rara, avand astfel doar 3-5% sanse sa primeasca un transplant! Desi cei doi se indragostesc unul de celalalt, vinovatia pe care Tim o simte este mult prea mare, astfel incat el merge cu planul pana la capat, una dintre consecinte fiind aceea ca Emily primeste inima lui!

Intr-un plan secundar, Tim urmareste si destinul unui orb, Ezra (Woody Harrelson), de a carui fire blanda el doreste sa se asigure inainte de a-i face un dar si anume, sa-i doneze ochii lui!

Modul in care Tim alege sa se sinucida este unul foarte dramatic: acesta umple o cada cu apa cu gheata in care da drumul unei meduze despre care pe durata filmului se spune ca este cea mai mortala creatura din lume!

Finalul filmului (si cel mai emotionant moment, dupa parerea mea) este acela in care Emily si Ezra se intalnesc, iar pe fata ei se citesc atat bucuria cat si durerea aproape de nesuportat de a privi in ochii omului pe care il iubesti, ochi ce acum se afla pe un chip strain!

Intreg filmul a fost o portretizare tragica a luptei unui om impotriva vinovatiei imense ce apasa pe umerii lui, doar atat cat sa reziste pana la indeplinirea planului imaginat, un plan pe cat de generos, pe atat de dureros! Insa finalul mi-a ramas in minte, atat datorita expresivitatii actritei in acel moment, cat si datorita faptului ca la vreo 5 secunde dupa aceasta scena m-a lovit ideea: cum ar fi daca as fi eu in locul ei? Daca exista posibilitatea ca intr-o zi eu sa privesc in ochii iubitului meu, tatalui meu sau oricarui alt membru al familiei si totusi chipul sa-mi fie complet strain? Raspunsul: nici nu-mi pot imagina asemenea durere!

Nota film: 10/10

Nota Will Smith: 9.5/10

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Fata din Port » Scurte de LUNI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: